frames

după o întâlnire azi încep să îmi pun întrebările: de ce gândesc oamenii în frame-uri? ce drept am eu să îi judec şi mai ales am vreun drept să încerc să .. era să zic ajut, dar parcă nu sună bine. pentru că ajutorul pe care eu sunt dispusă să îl dau poate intra, intră defapt într-o ramă a lui şi e texturat cu subiectivitatea anouk. apoi m-am gândit că ajutorul ăsta înseamnă să direcţionez omul către o abordare mai curajoasă, mai autentică ce ţine de un individ liber.

îs fan libertate până la proton şi mai departe, aşa că vine logic întrebarea: am eu vreun drept să îmi bag nasul în rame? şi doar pentru că pot să dau întrebările pentru un început nou de ramă, zic eu autentică, înseamnă că trebuie să o şi fac? până la urmă care e rolul meu pe lângă ăilalţi oameni grupaţi în societate?

e drept că am cam multe întrebări. aşa că merge să-i dau cu o certitudine înainte. e vorba despre ajutor. aici cam am o idee relativ constantă despre ce înseamnă ajutorul.

iau un caz: V are nevoie de ajutor. 1- îmi dau cu părerea, ascultă bine, nu ascultă iar bine. 2- cere ajutorul, înseamnă că îi place cum gândesc eu şi crede că soluţia mea e una bună. 3- nu cere ajutorul, V are toate facilităţile să se dea singur cu capul de toţi pereţii - zic eu că experienţa personală este mai valoroasă decât orice ajutor. 4- se duce dracului V, mai are un pas şi cade de tot în prăpastie - atunci vrea ori nu vrea parcă l-aş trage de guler şi l-aş securiza undeva.