frames

după o întâlnire azi încep să îmi pun întrebările: de ce gândesc oamenii în frame-uri? ce drept am eu să îi judec şi mai ales am vreun drept să încerc să .. era să zic ajut, dar parcă nu sună bine. pentru că ajutorul pe care eu sunt dispusă să îl dau poate intra, intră defapt într-o ramă a lui şi e texturat cu subiectivitatea anouk. apoi m-am gândit că ajutorul ăsta înseamnă să direcţionez omul către o abordare mai curajoasă, mai autentică ce ţine de un individ liber.

îs fan libertate până la proton şi mai departe, aşa că vine logic întrebarea: am eu vreun drept să îmi bag nasul în rame? şi doar pentru că pot să dau întrebările pentru un început nou de ramă, zic eu autentică, înseamnă că trebuie să o şi fac? până la urmă care e rolul meu pe lângă ăilalţi oameni grupaţi în societate?

e drept că am cam multe întrebări. aşa că merge să-i dau cu o certitudine înainte. e vorba despre ajutor. aici cam am o idee relativ constantă despre ce înseamnă ajutorul.

iau un caz: V are nevoie de ajutor. 1- îmi dau cu părerea, ascultă bine, nu ascultă iar bine. 2- cere ajutorul, înseamnă că îi place cum gândesc eu şi crede că soluţia mea e una bună. 3- nu cere ajutorul, V are toate facilităţile să se dea singur cu capul de toţi pereţii - zic eu că experienţa personală este mai valoroasă decât orice ajutor. 4- se duce dracului V, mai are un pas şi cade de tot în prăpastie - atunci vrea ori nu vrea parcă l-aş trage de guler şi l-aş securiza undeva.

revolta la pixel

revolta are şi ea mai multe forme. necunoscuta de afară şi necunoscuta de dinăuntru, plus variaţii de intensitate şi grade diferite ale combinaţiilor dintre cele două.

revolta-m-aş când citesc pe un site (http://www.neurosciencemarketing.com/blog/articles/convince-with-confidence.htm ) despre încredere, deşi e de pe la începutul religiilor recunoscut faptul că cine dă cu pumnul în masă cu încredere atrage atenţia şi adepţi.

scriind câte ceva despre branding, am început frumos cu o gugăleală, apoi nimeritul pixelului cu regula "găseşte informaţia dacă te ţine", evident că am dat de altceva, aşa cum te ajută un brand de 100 mld dolari să cauţi ce te interesează şi să găseşti ce îţi place.

şi uita aşa citind studiul:

In Moore’s experiment, volunteers were given cash for correctly guessing the weight of people from their photographs. In each of the eight rounds of the study, the guessers bought advice from one of four other volunteers. The guessers could see in advance how confident each of these advisers was, but not which weights they had opted for.

From the start, the more confident advisers found more buyers for their advice, and this caused the advisers to give answers that were more and more precise as the game progressed. This escalation in precision disappeared when guessers simply had to choose whether or not to buy the advice of a single adviser. In the later rounds, guessers tended to avoid advisers who had been wrong previously, but this effect was more than outweighed by the bias towards confidence. [From New Scientist - Humans prefer cockiness to expertise by Peter Aldhous.]

am ajuns la concluzia că suntem nişte prostovani, noi oamenii. unii adică (adică toţi la un moment dat).

vine unu şi povesteşte cu cojones despre brand (=ataşament faţă de marcă= manipulare emotioanla= nu cumperi produsul, cumperi pilula albastră) ori investiţii financiare (îşi dă cu părerea fix bruschttp://www.youtube.com/watch?v=gUkbdjetlY8&eurl=http://www.neurosciencemarketing.com/blog/articles/convince-with-confidence.htm&feature=player_embedded) şi poporul se duce la botez.

şi uite aşa am ales să asociez brandingul cu religia. prea leneş să simţ prea mult, un pic speriat să gândesc mai mult, dacă aş putea recunoşte că sunt un pic pierdut prin mine şi încâlcit în ale mele sinapse ar fi bine ... ei bine nu! dacă un ales cu sinapse mai clare, sau mai bine încleiate, dansează în jurul focului, apăi atunci vin să îi aduc bastoul, să îl sterg de sudoare când are viziuni de la un zeu al pilulii roşii.

iată cum asociez, brandingu cu religia şi matrix. parcă robin hood era şi el mişto, cu cărările lui prin păduri, scurtături şi fortăreţe. e prea cald azi, e clar vreau la răcoare verde de pădure. omul este suma tuturor gândurile sale. Born stupid??? Try again!

Când scrii despre ce ţi s-a întâmplat, schimbi puţin din karma celor întâmplate.

nu îmi aparţine replica, este a unui individ pe care nu ştiu de ce îl urmăresc pe twitter. 

în schimb vreau să văd ce fel de karmă schimb dacă povestesc ce am făcut azi, pe stilul twitter retroactiv. 

am dormit cam toată ziua, când m-am sculat şi hotărât să mă duc pe la birou, asta pe la un 4 aşa, am făcut o oprire în carrefour. şi cum azi e 1 iunie, dau un la mulţi ani pe o acadea turbo, am zis să iau cadouri. 

două perechi de pantofi au fost răsplata pentru că m-am gândit să fac un gest frumos pentru colegi ( eu mi-am luat mie). 

apoi am continuat: o pereche de papuci roz pentru adriana, o pereche de papuci roz pentru andreea şi o pereche de papuci roz pentru irina. eu mi-am luat, normal, o pereche de papuci roz. 

acum ... dacă s-a întâmplat aşa, eu ce trebuie să simt? pot doar să povestesc. na, felul în care îmi aduc aminte de azi şi cum privesc acum acei papucei roz e diferit. că mi se pare amuzant, atunci însă era foarte serioasă treaba. până la urmă tot schimbând la karme îmi pot aduce aminte de o viaţă întreagă altfel şi pot retrăi de multe ori aceeaşi viaţă. cum ar veni, viaţa mea înseamnă multe vieţi care se întâmplă la momentul prezent folosind material trecut. mă gândeam să-mi număr vieţile.