În singurul centru din Arad.
Din povestirile celor doi unchi de împrumut pe care i-am avut acolo am aflat mai multe chestii despre personaj. Spre exemplu, iarna aleargă în aceeaşi costumaţie, iar notorietatea lui vine şi din puţin sadism prost înţeles. Yoghi, nimeni nu-i ştie numele aşa că l-am botezat cu drag, pufăie cu zgomot, la intervale regulate: te trezeşti cu el în spate ( fiindcă e yoghin este perfect silenţios) şi exact la 10 cm distanţă scoate un pfiuu ascuţit care, vezi doamne, l-ar ajuta la reglarea respiraţiei. Nenorocitul cred că se ghemuieşte de râs în sinea lui mârşavă. Noi, ăştilalţii, zicem repede o rugăciune de alungat spiritele rele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu