îmi place să mă mai plimb aşa, din când în când pe câte un blog.

şi văd că fiecare vrea să pară extrem de deştept.

întâi e vulnerabil, doar îşi dă gândurile lumii, iar apoi se străduie să zică ceva extrem de inteligent. pe el nu îl interesează ce zice lumea, .... dar tu pentru cine scrii, mai homer al mahalalei?

mai sunt bloggerii care sunt duri şi răi. când nu închid pagina, înseamnă că ghicesc tipul molestării, istoria aia gri de după blocuri/birouri, ori cât de rar face sex. 

apoi romanticii .... ooooo, ce îmi plac romanticii. ]mi inspiră o viţă de vie. cârlionţii ăia care arată bine, sunt acrişori dacă îi mesteci, în rest complet inutili. 

îs bloggerii care oferă informaţie.

ăia are cer informaţie.

ăia care vor să schimbe ceva. 

ăia care vor să manipuleze. 

ăia care se răzbună. 

ăia care nu vor să ştergă praful. 

care se joacă. 

se plâng. 

iubesc.

distrug. 

stop. 

oricum. toţi ne suspunem la o judecată. ce este sigur, cineva va avea o părere.

şi după oricum vine aşadar. 

aşadar ... plec cu o misiune,  spetsnăzească.  

caut un blog în care omul să fie suficient de dobitoc încât să nu facă pe deşteptu' şi totuşi să îi iasă al dracu de bine.

 îl am în minte pe muntele, vorbind singur.(cipriane, dacă apuci vreodată să citeşti asta: Nu Eşti Dobitoc!) bă, tare mi-ar plăcea să-l văd pe muntele bombănind de bine, de rău, de unu' singur.

eh, varianta munteliană de vorbit singur (aşa cum mi-l îmaginez eu), dar pe blog.

de pe un blog mi-a plăcut asta: 

While one person hesitates because he feels inferior, the other is busy making mistakes and becoming superior. Henry C. Link

oricum nu îi aparţine. 

ca atunci când am fost la dan coma, să îmi aleg pantofi, şi am pus ochii pe o pereche de cizme şi am zis: dintre toate modelele ăsta îmi place cel mai mult. (nu ştiam că erau gucci)