am revăzut mongol, tare ciudat filmul şi fără sens la prima judecată. eu eram obişnuită să văd destinul măreţ al unui personagiu atunci când făcea lucruri demne. în schimb, în acest film, nu arată the rise&fall of gingis han, ci povesteşte fix despre acea vreme în care şi-a ales soaţa, cum individa a făcut vreo 2 copii cu alţi bărbaţi, iar gingis i-a numit pe amândoi fiii lui. în apărarea femeii, primu copil a fost făcut când un rival de-al lui gingi a răpit-o, iar a doua oară omu' era în inchisoare şi ea s-a măritat cu altu ca să îl scoată pe bărbatsu' din belele. umor asiatic, fără prea multe grimase, fără cuvinte, o situaţie, un pic de tăcere şi gata gluma. în tot filmul, gingis han a fost sclav de vreo 2-3 ori, murdar de la un cap la altul, bătut, până la sfârşit am tot aşteptat să înceapă acţiunea, la fel am aşteptat şi prima dată. când a început genericul de final gingi abia îşi pusese o armată cap la cap şi s-a şi terminat filmul. cu toate astea, nu mi-am putut stăpâni admiraţia faţă de film şi personaj. mă gândeam că legenda e legendă, da. dar dacă ar exista asemenea oameni, de la măreţie la statutul de obsedat fără toată ciocolata în staniol ar fi doar un pas dictat de circumstanţe diferite.
luni, 14 martie 2011
un pic de ciocolată
stau lângă câine, dănuţ pe numele lui, care îmi latră în somn şi se zbate. pe de altă parte nici eu nu sunt departe, acum 2 dimineţi m-am trezit cu nişte carne luată de pe obraz iar semnul de pe faţă se potrivea fix cu unghia mea. nu ar fi prima dată, mi s-a mai întâmplat să am câte o rană pe picior, lungă şi roşu-rozalie. nu stiu cum sunt visele altor oameni, dar ale mele sunt violente şi de multe ori implică un nene (asasin în majoritatea cazurilor) care mă urmăreşte sub diferite forme şi mă ameninţă cu diferite arme. întotdeauna visul se termină când individul aproape că m-a prins (câteodată apare sub forma unui urs - atunci chiar e nasol), mă prinde şi fix înainte ca filmul să arate continuarea mă cam trezesc. probabil că înainte să deschid ochii, în iureşul luptei, mă mai şi rănesc. dacă dănuţ ar avea mobilitatea mea în somn, sunt sigură că nu ar scăpa aşa ieftin.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu